Dincolo de repercursiunile asupra sănătății noastre mintale, stresul prelungit poate provoca până și daune fizice.
Deși nu mai este demult o noutate că stresul ne afectează psihic și fizic, constat în continuare că mulți dintre pacienții pe care îi întâlnesc la cabinet nu cunosc efectele stresului asupra corpului nostru. E important să înțelegem cu toții că resimțim foarte diferit atât durerea, cât și stresul.
M-am gândit să scriu aici exclusiv în scop educativ, deoarece multe din efectele stresului sunt confundate adesea cu boli organice. În materialul acesta – și într-unul următor – voi trece în revistă părțile componente ale organismului nostru pentru a vedea cum pot fi afectate fiecare în parte de stres.
Voi începe prin a descrie sistemul gastro-intestinal ale cărui probleme le tratez zilnic, apoi voi continua cu efectele stresului asupra sistemului nervos și al celui musculo-scheletal, urmând ca într-o altă postare să descriu sistemul respirator, cel cardio-vascular și – foarte important – cum afectează stresul sistemul endocrin și pe cel reproducător.
Efectele stresului asupra sistemului gastrointestinal
Intestinul are sute de milioane de neuroni care pot funcționa destul de independent și sunt în comunicare constantă cu creierul. Stresul poate afecta această comunicare creier-intestin, și poate declanșa durere, balonare și alte stări de disconfort în intestin.
Intestinul este locuit de milioane de bacterii care ne influențează sănătatea și care pot avea un impact asupra felului în care gândim sau simțim emoțiile. Stresul este asociat cu modificări ale bacteriilor intestinale care, la rândul lor, influențează starea noastră de spirit. Am mai scris despre cum intestinului și bacteriile influențează puternic creierul și vice-versa aici:
Stresul resimțit în copilărie poate schimba dezvoltarea sistemului nervos, precum și modul în care organismul reacționează la stres. Aceste modificări pot crește riscul pentru boli intestinale și alte disfuncționalități.
Sub influența stresului anumite persoane ajung să mănânce cantități mai mari sau mai mici decât au nevoie sau consumă alimente diferite (dulciuri, carbohidrați) sau mai mult alcool sau tutun, ceea ce poate duce la îngreunarea digestiei sau aparitia refluxului.
Un caz rar de spasme în esofag poate fi declanșat de stres intens și poate fi ușor confundat cu un atac de cord. Stresul, de asemenea, poate îngreuna înghițirea alimentelor sau crește cantitatea de aer care este înghițit, ceea ce produce râgâit, gaze și balonare.
Mai mult, stresul poate provoca durere în stomac, balonare, greață și disconfort gastric. Cănd stresul e sever pot apărea și vărsături.
Contrar credinței populare, stresul nu determină creșterea producției de acid în stomac și nici nu generează ulcer. Însă datorită stresului, simptomele pot fi mai supărătoare. Scad secrețiile digestive, saliva este mai putină si mai vîscoasa.
În intestin, este afectat fluxul alimentelor ce trec prin organism, ceea ce ne provoacă uneori diaree sau constipație. Tot stresul poate induce spasme, care pot fi chiar foarte dureroase.
Stresul mai poate afecta și digestia și ce fel de nutrienți sunt absorbiți în intestin. Producția de gaze legate de absorbția nutrienților poate crește. Intestinul are o barieră care protejează organismul de cele mai multe bacterii din alimente. Stresul poate slăbi această barieră intestinală.
Stresul afectează în special persoanele cu tulburări intestinale cronice, cum sunt bolile inflamatorii intestinale sau sindromul de intestin iritabil care duc la modificări de reacție ale sistemului imunitar.
Efectele stresului asupra sistemului nervos
Sistemul nervos autonom are un rol direct în răspunsul fizic la stres și este împărțit în sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Când suntem stresați, sistemul nervos simpatic ne ține sub tensiune.
Corpul își gestionează resursele spre a combate o amenințare: glandele suprarenale eliberează adrenalină (epinefrină) și cortizol, ne cresc bătăile inimii, crește și ritmul respirației, vasele de sânge din brațe și picioare se dilată, absorbim mai multă glucoză în fluxul sanguin pentru a face față unei urgențe.
Când criza este depășită, organismul își reia funcționarea normală. Recuperarea este facilitată de sistemul nervos parasimpatic, care are, în general, efecte opuse. Dar supra-activitatea acestuia poate contribui, de asemenea, la reacțiile de stres. De exemplu, prin promovarea bronhoconstricției (în astm) sau vasodilatației exagerate și a circulației sanguine compromise. Ambele sisteme nervoase interacționează intens cu sistemul imunitar.
Stresul cronic poate duce la o epuizare a organismului.
Efectele stresului asupra sistemului musculo-scheletal
Ați observat că atunci când suntem stresați, mușchii din corp se tensionează? Tensiunea musculară este o reacție aproape reflexă la stres. E modul organismului nostru de a se proteja împotriva rănilor sau a durerii. Când ne stresăm brusc, mușchii se tensionează toți deodată și se detensionează doar atunci când factorul stresor dispare.
Pe de altă parte, stresul cronic determină mușchii din organism să fie mai mereu activați – ei se mențin într-o stare permanentă de pază. Atunci când mușchii sunt întinși sau tensionați pentru perioade lungi de timp, acest lucru poate declanșa alte reacții în corp și chiar stimulează apariția unor tulburări legate de stres. De exemplu, atât cefaleea (durere de cap) de tensiune, cât și migrena sunt asociate cu tensiunea musculară cronică în zona umerilor, a gâtului sau a capului. Durerile musculo-scheletale din zona lombară și cele din brațe sunt, de asemenea, asociate cu stresul, în special cel de la locul de muncă.
Există milioane de persoane care suferă de afecțiuni cronice dureroase datorită tulburărilor musculo-scheletice. Adesea – dar nu întotdeauna! – e posibil să existe o leziune care provoacă starea cronică dureroasă. Modul în care fiecare dintre noi răspundem la o rană sau la un traumatism e strâns legat de declanșarea unei dureri cronice.
Persoanele care se tem de durere și re-accidentare și care se focusează doar pe o cauză fizică și vindecarea ei pentru rană/ leziune/ traumatism fizic au parte, în general, de o recuperare mai dificilă decât persoanele care aleg să mențină un nivel de activitate moderată sub supravegherea unui medic specialist. Tensiunea musculară și, în cele din urmă, atrofia musculară din cauza scăderii mobilității corpului produc deseori afecțiuni musculo-scheletale cronice legate de stres.
Activitățile de ameliorare a stresului s-au dovedit eficiente în a îmbunătăți starea de spirit și funcționarea de zi cu zi a celor care dezvoltă durere cronică.
Stresul afectează întregul nostru organism. Despre cum ne afectează el sistemul respirator, cel cardio-vascular, sistemul endocrin și pe cel reproducător, cât și despre cum putem gestiona totuși stresul puteți afla aici