Astăzi nu scriu despre ultima zi de fasting, ci despre prima zi după încheierea unui parcurs care m-a schimbat profund.
A fost o călătorie de 90 de zile în care mi-am antrenat corpul, mintea și emoțiile într-un program de diversificare a microbiotei, alimentație fără gluten și zahăr, intermitent fasting zilnic, și episoade săptămânale de post de 24 ore, culminând cu o încercare de 72 ore de fasting prelungit.
Am ales acest program cu un scop clar: sănătatea mea. Și nu doar sănătatea fizică, ci acel tip de sănătate profundă, de la rădăcină, care pleacă din corp dar se răsfrânge în minte, în claritate, în echilibru interior.
Astăzi, în liniștea unei zile petrecute cu mine însămi, mi-am dat timp să simt ce a însemnat această experiență. Corpul meu e ușor. Curat. Calm. E un sentiment pe care nu îl pot descrie complet în cuvinte, dar care îmi dă convingerea că schimbarea a fost reală și profundă. Mintea mea nu e în alertă, nu caută să rezolve ceva, nu e pe fugă. E acolo, liniștită, prezentă, în tihnă. Simt o împlinire care vine din claritate și din muncă făcută cu sens.
Acest program nu a fost despre perfecțiune, ci despre disciplina zilnică, despre consecvență, despre capacitatea de a reveni la scopul propus indiferent de obstacolele întâlnite. Am înțeles că obiectivele personale sunt un combustibil de echilibru psihologic atunci când sunt bine alese și aliniate cu nevoile noastre autentice.
📌 Fastingul prelungit, pe care l-am încercat în ultimele zile, a fost o provocare nu doar metabolică, ci una emoțională și cognitivă. Faptul că m-am oprit după 48 de ore și nu am forțat finalul visat e parte din lecția de ascultare a corpului. Nu am eșuat, am reușit să aleg sănătatea în forma ei cea mai empatică: respect pentru limite. În spatele oricărei decizii medicale sau de stil de viață trebuie să existe o înțelegere nuanțată a contextului hormonal, fiziologic și psihologic, în special în cazul femeilor.
Am învățat că, uneori, o zi de tăcere și reflecție poate valora cât zeci de ore de analiză. Că în procesul de transformare, nu zgomotul e relevant, ci ceea ce rămâne după ce el dispare. Mi-am dorit mult să ajung la final, dar mai ales să înțeleg cum arată finalul construit cu răbdare, blândețe și responsabilitate.
💬 Ca psiholog clinician specializat în psihologia sănătății, știu că prevenția înseamnă conștientizare. Iar conștientizarea vine, deseori, din experiență trăită, nu doar din informație citită. Programul meu nu e un șablon universal, ci un exemplu personal — care poate inspira, poate deschide întrebări, poate încuraja pași mici și constanți spre un stil de viață sănătos.
Mă simt mai prezentă în corpul meu decât am fost vreodată. Și cred că adevărata transformare nu e vizibilă în oglindă, ci în modul în care te simți când e liniște.