Reacționăm diferit la îmbolnăvire. Ar trebui să fim și tratați diferit.

Orice boală produce durere, suferință, incertitudine, ieșire din rutină și restrângerea activităților. Toate acestea contribuie la statutul de bolnav, dar nu toți bolnavii sunt la fel.  

Când primim un diagnostic, mintea noastră trece printr-o serie de reacții noi pe măsură ce parcurgem următoarele etape: șoc, negare, revoltă, negociere, acceptare.

Fiecare persoană confruntată cu un diagnostic va parcurge aceste etape în ritm propriu, va trăi mai mult timp sau mai intens unele dintre ele, în vreme ce prin altele va trece mai repede. 

Abia când ajungem la faza de acceptare, vom căuta să găsim soluțiile pentru a face față problemei de sănătate. 

Îmbolnăvirea ne scoate din rutina cu care suntem obișnuiți și ne obligă să acționăm sau să ne asumăm situații noi: să ne adresăm câte unui specialist, să integrăm în stilul nostru de viață tratamentul prescris, să revenim periodic la control etc.

O boală ne forțează și să învățăm comportamente noi, care ne vor ajuta să ne rezolvăm problema de sănătate. 

Ca pacienți, ne îndreptăm atenția și nevoile către personalul medical. De acolo așteptăm să primim înțelegere și respect, să fim tratați cu demnitate, empatie și să avem parte de suport emoțional.

Durerea este o experiență subiectivă, fiecare om percepe diferit suferința, iar felul în care simțim durere e influențat și de felul în care ni se răspunde la nevoile de mai sus.

Când ne simțim înțeleși, când personalul medical ne ascultă și ne recunoaște la nivel uman, durerea pare mai ușor de gestionat.

Modul în care gândește un om când se află în situația de a fi pacient se numește semnificație cognitivă a bolii și este foarte interesant de urmărit cât suntem de diferiți!  

Unii percep boala ca pe o pedeapsă nedreaptă pentru ceea ce au făcut sau nu au făcut până atunci, de aceea ei vor simți revoltă și furie. 

Alții abordează boala ca pe o bătălie, caz în care ies la luptă cu toate armele. 

Există și unii care văd de la început că bătălia este pierdută, sunt lipsiți de speranță și orice acțiune li se pare inutilă. 

Sunt persoane care privesc boala ca pe o încercare a vieții, aceștia preiau controlul și se activează pozitiv, sunt cei mai deschiși spre acțiune și reacționează de cele mai multe ori foarte pozitiv la tratament. 

Apoi, un pacient rațional simte nevoia de argumente logice, raționale, caută cât mai multe explicații, urmărește studiile din domeniu și încearcă să descopere cauzele și tratamentele / medicamentele cele mai bune etc.

Persoanele emoționale, în schimb, sunt concentrate pe emoțiile pe care le simt mai mult decât pe boală. Aceștia se descriu ca fiind triști, supărați, îngrijorați. 

V-am enumerat aici diferitele comportamente pe care le abordăm din poziția de pacienți puși în fața unui diagnostic pentru că este important să fim conștienți de ele și să căutăm acei specialiști cu care putem fi compatibili. 

E timpul să înțelegem că vindecarea nu depinde de o anumită somitate în domeniu, nu este un specialist mai puțin priceput sau vreo boală mai grea (aceste situații excepționale desigur că pot exista, dar nu la ele ne referim acum).

Un tratament eficient pentru orice fel de problemă de sănătate se poate implementa abia atunci când se ține cont și de nevoile diferitelor tipologii de pacienți deoarece ele influențează reușita oricărui demers medical. 

Leave a Reply