Jurnal de sanatate – Ziua 1 din cele 3 zile de fasting prelungit (72h)

Astăzi marchează începutul ultimei etape din programul meu de 90 de zile dedicat diversificării microbiotei intestinale si practicii de intermittent fasting.

Este o zi importantă pentru mine, nu doar pentru că închei acest proces, ci pentru că am ales să-i dau un sens profund, cu implicare deplină, pe toate planurile: fizic, mental și emoțional.

Pentru cei care nu știu, sunt psiholog clinician și specialist în psihologia sănătății, iar preocuparea mea principală în ultimele două decenii a fost legătura profundă și complexă dintre corp și minte. Prin această lentilă am parcurs și acest program, cu scopul de a curăța, echilibra și înțelege mai bine corpul meu, dar și pentru a oferi un exemplu celor care vor să-și ia sănătatea în propriile mâini.

Fastingul prelungit – Ce se întâmplă în corp?

După aproximativ 24 de ore fără alimentație, corpul intră într-o stare numită autofagie – un proces esențial de curățare celulară în care celulele își descompun și reciclează componentele defecte sau nefolositoare. Practic, corpul își face ordine. În același timp, nivelul de insulină scade semnificativ, ceea ce permite mobilizarea grăsimilor ca sursă de energie. Nivelul hormonului de creștere crește, susținând repararea celulară, regenerarea și chiar claritatea mentală.

Desigur, astfel de procese se produc într-un mod sigur doar dacă fastingul este realizat într-un context controlat, cu informare și ghidare profesională. Nu e o practică pe care o recomand oricui, oricând. Dar este un instrument extraordinar pentru resetarea organismului, atunci când este folosit cu responsabilitate.

Ziua 1 – Între curiozitate și echilibru

Sunt la ora 28 de fasting din cele 72 planificate. Mă surprinde plăcut cât de bine funcționez. Este, fără îndoială, rezultatul celor 12 săptămâni de alimentație conștientă, fără gluten, fără zahăr, cu fereastră alimentară zilnică de 8 ore și o zi de fasting de 24h pe săptămână. Corpul meu nu doar că s-a adaptat, dar parcă aștepta acest ultim pas.

Azi am avut o zi plină. Am gătit, am lucrat, m-am plimbat, am băut multă apă, ceaiuri (mușețel, mentă, coji de cacao) și o cafea neagră. Am fost surprinsă de absența oricărei pofte. Corpul meu a fost liniștit, calm, nu m-a împins către nimic. Papilele gustative parcă s-au pus în pauză și am simțit doar sete, pe care am onorat-o cu lichide calde și aromate.

Ceaiul mi-a dat confort, ceaiul mi-a fost masă. Ceaiul mi-a oferit conținut. Am simțit o energie clară, stabilă, fără vârfuri, fără căderi. În mod curios, m-am simțit chiar mai concentrată decât de obicei. Am lucrat intens, m-am simțit creativă și prezentă. A fost o stare de productivitate profundă, ca acele momente în care ești atât de ancorat într-un proiect încât uiți de timp și totul curge. Transa muncii conștiente. Mintea mea era într-o stare de flux – acolo unde se întâlnesc concentrarea, bucuria și eficiența.

Ce am făcut diferit azi:

• Am început ziua cu o scurtă meditație și câteva exerciții de respirație.
• Mi-am setat intenția: să fiu calmă, atentă, prezentă și deschisă la tot ce apare.
• Am observat corpul meu, dar fără judecată.
• Am ales să fiu blândă și curioasă în același timp.

Reflecție de final de zi:
Starea de bine pe care o simt acum nu vine dintr-un gol, ci dintr-o practică de luni de zile. Nu e despre a flămânzi, ci despre a oferi corpului o pauză. Nu e despre restricție, ci despre spațiu. Spațiu să se vindece, să se regleze, să-și amintească cum funcționează fără stimul constant.

Postul acesta este o conversație între mine și corpul meu. O conversație lungă, fără cuvinte, dar plină de înțelesuri. Și azi, în prima zi, simt că mă ascultă. Și eu îl ascult pe el.

Ne revedem mâine, cu ziua 2.

Cu grijă,
Mihaela Buzea
Psiholog clinician, specialist în psihologia sănătății