De ce mâncăm compulsiv?

Rolul principal al alimentelor este cel de a ne ajuta organismul să funcționeze și de a ne susține sănătatea. Hai să ne reamintim că mâncăm pentru a trăi. Când folosim hrana pentru a ne păcăli emoțiile, e semn că avem de muncit cu noi înșine pentru a putea duce o viață bună și împlinită. 

„Când sunt stresată simt nevoia să ronțăi în continuu și de când stau acasă, a devenit și mai rău, mănânc de multe ori fară să conștientizez cât mănânc!” În ultimul an, tot mai multă lume recurge la mâncatul compulsiv. Acest fel de a ne hrăni este, de fapt, un tipar de comportament alimentar strâns legat de emoțiile pe care le simțim. 

Mâncatul compulsiv are de cele mai multe ori de-a face cu reglarea unui anumit deficit din viața noastră. Completăm cu surplus de hrană ceva ce ne lipsește. De exemplu, deficitul de somn.

Când nu dormim bine noaptea, a doua zi mâncăm mai dezordonat, alegem mai multe alimente nesănătoase, precum carbohidrați sau dulciuri. 

Mâncatul compulsiv suplinește cel mai des lipsa de afecțiune. Avem nevoie să ne simțim iubiți și apreciați, iar dacă nu avem în preajmă persoane care să ne ofere asta, ne „luăm” afecțiune din fast food. De asemenea, ne hrănim cu excedent de alimente pentru a ne calma și liniști stresul: s-a dovedit că ronțăitul descarcă mediatori de relaxare!

Când suntem dezechilibrați din punct de vedere mental sau emoțional, nu vom prefera să ronțăim legume (morcovi sau castraveți), ci semințe, chipsuri sau alune care sunt bogate în calorii și adună mult surplus corpului. Aceste alimente adună kilograme și adună în/ pe noi frustrarea.

Avem, de altfel, multe emoții pe care le acoperim cu mâncare. Hai să vedem cum le putem identifica pe fiecare. Primul lucru care ne poate ajuta să ne conștientizăm emoțiile este să ținem un jurnal. Când notăm zilnic emoțiile undeva, putem astfel încerca să nu le mai tratăm cu mâncare. Atunci când ne conștientizăm, de exemplu, frustrarea în legătură cu o anumită situație, putem să ne gândim, conștient, care sunt alte medote, înafară de ronțăit sau supra-alimentare, prin care o putem înlătura?! 

Am creat această agendă pentru a avea la dispoziție un intrument de lucru cu pacienții mei. Ei își pot monitoriza evoluția și se pot astfel auto-motiva pentru a-și atinge obiectivele personale. 

Industria alimentară a investit mult și de multă vreme pentru a ne face dependenți de „gust”. Monoglutamatul de sodiu este prezent printre ingredientele din majoritatea alimentelor ambalate, fiind un „potențiator de gust” care ne face să preferăm anumite alimente în defavoarea altora.

Să nu uităm totuși că rolul principal al alimentelor este cel de a ne ajuta organismul să funcționeze și de a ne susține sănătatea. Mâncăm pentru a trăi, nu pentru a ne păcăli emoțiile. 

Totuși, cutumele sociale au pus din toate timpurile mâncarea în centrul activităților pe care le facem alături de ceilalți și au ajutat astfel la transformarea hranei într-un mod de „socializare”. De fiecare dată când avem pe cineva în vizită, mâncarea este ca un răsfăț pentru invitați. Mesele de sărbători sunt tot mai diverse și mai calorice. „Trebuie” să punem tot ce avem mai bun pe masă. Când ieșim în oraș, alegem cel mai adesea rețetele mai gustoase și mai nesănătoase. Ne luptăm, într-un fel sau altul, cu toții cu aceste provocări, fiind tot mai conștienți că în zilele noastre alimentele nu mai sunt atât de sănătoase. 

Eu nu sunt împotriva mâncatului unei felii de pizza sau a unei felii de prăjitură din când în când. Însă este nesănătos să consumăm dulciuri fară să ne putem controla! Am tot mai mulți pacienți care mă abordează din dorința de a scăpa de „pofta de dulce” sau de pofta de a mânca nesănătos. Sunt împotriva dietelor drastice, nu cred în schimbările radicale, precum renuțarea totală și definitivă la dulciuri. Eu cred că avem nevoie de echilibru în toate și pot să ofer argumente și să învăț pe oricine tehnici despre cât dulce, ce fel de dulce, cât de des și în ce cantitate este firesc și natural să consumăm.

Întâlnesc tot mai des întrebarea dacă slăbitul este o provocare fizică sau una mentală. Din experiența mea, este vorba despre ambele. Totuși, atunci când devenim conștienți că a slăbi este o provocare emoțională, nu ne ajutăm deloc prin impunerea de restricții! Tot ce vom reuși să facem astfel este să ne adâncim în formarea obiceiului de a mânca emoțional, doar că îl negăm sau îl amânăm o perioadă. 

Este nevoie de voință pentru a demara un program de slăbit, măcar la începutul procesului, dar nu voința/ ambiția este cheia succesului, cât educația nutrițională! Când reușim să învățăm principiile alimentare, atunci când știm ce și când să mâncăm sau de câtă hrană avem nevoie pentru a avea energie și ce fel de alimente sunt sănătoase – chiar dacă nu ne plac sau nu le mâncăm pentru că nu suntem obișnuiți!! – așadar abia atunci când parcurgem un proces de învățare serios și disciplinat, putem reuși să internalizăm schimbarea unor obiceiuri nesănătoase.

Am tratat recent o pacientă supraponderală care s-a prezenta la mine și cu boală de reflux, gastrită, esofag Barrett, dar și cu obiceiul de a mânca compulsiv. Nu cred că este chiar întâmplător că unii oameni ajung la astfel de probleme de sănătate.

Pofta de dulce și de carbohidrați determină un dezechilibru în organism: se ajunge la carențe mari de microelemente și crește astfel riscul pentru anumite boli. Pacientei mele nu îi plac multe alimente din grupa celor sănătoase, sunt unele pe care nu le-a consumat niciodată și chiar nici nu dorește să le încerce. Ea căuta o cură de slăbire restrictivă, care să o ducă în cel mai scurt timp la rezultatle dorite… 

Atenție însă la această capcană promovată atât de des prin social media și filme!

După curele de slăbire drastice în care fac eforturi mari restrictive, oamenii slăbesc într-adevăr, dar ceea ce nu se vede cu ochiul liber este că se pierd micro și macronutrienții din corp! La scurt timp după așa-zisa „cură” apare o poftă de mâncare puternică din nevoia organismului de a recupera acel deficit, pentru a-și reface echilibrul. De exemplu, în cazul gravidelor care au nevoie de acești micronutrienti în exces pentru a putea crește fătul, crește proporțional și pofta de mâncare. 

Astenia de primăvara este un alt exemplu de lipsă de micronutrienți. Oricât ne străduim să ne hrănim echilibrat peste iarnă, imunitatea este mai scăzută, apare și oboseala tot din lipsa de micronutrienți… Trebuie să înțelegem că acest proces prin care supunem corpul la slăbit este nevoie să fie făcut lent și prin implementarea unui stil de viață adecvat corpului nostru, a activității fizice și a stării psihice individuale. Altfel corpul se va folosi de mecanismele posibile (pofte, lipsă de energie, insomnii) pentru a recupera ce a pierdut. 

Există și suplimente sau minerale care dacă sunt corect folosite ne pot ajuta în procesul de slăbire. Ne putem crește energia și imunitatea cu ajutorul lor fără a lăsa corpul să ne împingă prin pofte înnebunitoare spre dulciuri sau alte lucruri nesănătoase.

Mâncatul conștient și alegerea alimentelor sănătoase au devenit în zilele noastre un lux și țin de un anumit standard de educație și de multă disciplină. 

Un psiholog poate fi un antrenor bun care să ajute la schimbarea unor comportamente nesănătoase cu altele sănătoase, care pot oferi fel de multă plăcere, fără prețul ridicat pe termen lung al celor dintâi. Totodată, un specialist ajută la conștientizarea și la reglarea emoțiilor. Asta nu înseamnă că ceva „nu este în regulă”, înseamnă doar că o parte poate să nu funcționeze optim și că merită găsită o soluție, alta decât terapia prin mâncare.

Leave a Reply