Tulburarea de dispoziție ce apare în urma unei boli

Când avem o problemă de sănătate și primim diagnosticul unei boli este firesc să simțim tristețe sau anxietate, răspunsuri afective normale. Adaptarea la boală prin modificarea rutinii zilnice și prin apariția reacțiilor emoționale durează, de obicei, un timp limitat. Însă atunci când aceste reacții persistă, riscul să dezvoltăm o tulburare afectivă crește.

Pentru a reuși să explic mai clar acest gen de situații, vă expun mai jos – pe scurt – interacțiunea cu una din persoanele pe care am avut ocazia să le consiliez recent, la cabinet.

Doamna M. în vârstă de 56 de ani m-a căutat pentru că are dureri cronice în zona cefei, în zona lombară, la umeri și genunchi. Durerile ei persistă de mai bine de 20 ani și sunt datorate unor traumatisme. Se știe că, în general, orice problema fizica se vindecă între 6-12 săptămâni. Totuși, când doamna M. depune mai mult efort, ea resimte o durere ce crește în intensitate, chiar și în timpul activităților casnice, de zi cu zi.

Istoricul ei medical include o operație de apendice, un tratament pentru un cancer ovarian în urmă cu 20 ani (a fost de succes!) care s-a suprapus cu o depresie majoră atunci, dar din care a reușit să iasă. Este într-o relație stabilă de 15 ani cu un partener. Fără a avea parte de conflicte, relația lor este distantă. Din păcate, ea depinde mult de veniturile lui pentru a-și putea lua medicamentele și alte lucruri necesare pentru viața de zi cu zi deoarece veniturile ei sunt insuficiente.

Spune că uneori se simte atât de copleșită de dureri, de griji sau de lipsă de sprijin social, încât se retrage în camera ei și refuză să mai interacționeze cu ceilalți.

A decis să apeleze la terapie pentru că doarme prea puțin în ultimul timp, are probleme de concentrare și de memorie, simte că i-a scăzut interesul pentru activitățile zilnice, plânge tot mai des, este mai agitată, tristă, retrasă și își face multe griji.

Combinația de factori fizici și emoționali fac din acest caz unul destul de complex. Simptomele doamnei M. indică în mod clar o tulburare afectivă. Este foarte important să aflăm cauza care a dus la apariția acestor probleme.

În urmă cu 20 ani, ea a avut un accident de mașină și a rămas cu aceste dureri cronice în corp. Simptomele ei de anxietate și depresie s-au declanșat de atunci. Ele tind să se manifeste împreună cu durerea.

Înainde de a putea ajuta pe cineva e nevoie să înțelegem toți factorii psiho-sociali , cognitivi și de mediu care contribuie la tulburarea sa afectivă și la amplificarea – în consecință – a durerii cronice de care suferă.

Practic, durerea crește atunci când problemele emoționale sunt intense. Este foarte important ca persoana să conștientizeze că durerea din corp poate scădea din intensitate dacă se ocupă de partea emoțională!

Așadar, tratamentul va acoperi două direcții:

1. Managementul durerii și strategiile de coping.

Acestea includ învățarea unor strategii de relaxare și management al durerii prin tehnici de relaxare musculară progresivă, exerciții fizice și tehnici de mindfulnes. Strategiile de coping – adică de a face față situației în care se regăsește cineva – înseamnă îmbunătățirea abilitaților sociale, psiho-educatie cu privire la obiceiurile legate de somn, o rutină zilnică eficientă și învățarea unor tipare de comportament noi, care să ajute la îmbunătățirea stilului de viață.

1. Depresia instalată ca urmare a durerii cronice.

Prin terapia cognitiv-comportamentală persoana reușește să învețe să evalueze impactul durerii asupra vieții sale, să înțeleagă legătura dintre autoevaluarea durerii și emoțiile negative și să învețe răspunsuri adaptative la durere.

Acestea sunt câteva dintre  intervențiile care o vor ajuta pe doamna M. să-și gestioneze mai ușor stresul de fiecare zi. În acest fel ea va reuși să-și reducă nivelul resimțit de durere ceea ce va contribui apoi la îmbunătățirea stării ei afective