Tulburarea de anxietate generalizată: cum se manifestă și cum o putem controla?

Aflați despre cazul unei paciente pe care am avut ocazia să o tratez recent la cabinet. Iată cum am depășit reticențele inițiale și ce rezultate am obținut în urma terapiei.

Tulburarea de anxietate generalizată este o tulburare ce produce suferință emoțională cronică, fiind în mare măsură corelată cu starea de „alertă” pe care o resimte fiecare individ în situaţii percepute drept pericol fizic real sau în situaţii sociale evaluative. Simptomele sunt variate, dar implică de obicei o stare de teamă, tensiune psihică și hiperactivare a sistemului nervos vegetativ manifestată prin transpirații, amețeală, greață și disconfort la nivelul tubului digestiv.

Prevalența pentru anxietate de-a lungul vieții este de 5.1% cu un risc de două ori mai mare în rândul femeilor. Factorii de risc includ contextul psiho-social și biologic: venitul financiar scăzut sau starea civilă. În rândul studenților, tulburările anxioase sunt printre cele mai des diagnosticate tulburări, mai mult decât depresia. Tocmai de aceea vă prezint mai jos cazul unei paciente pe care am avut ocazia să o tratez recent la cabinet.

Am norocul să îmi desfășor activitatea într-un centru medical unde abordarea problemelor pacienților se face într-un mod integrat, acest lucru însemnând că psihologul este integrat într-o echipă de specialiști în sănătate care tratează pacientul împreună.

Practicarea psihologiei în cadru integrat este folosită de multă vreme în străinătate, la noi fiind abia la început, însă va deveni tot mai populară pe măsură ce comunitatea medicală va conștientiza importanța interacțiunii dintre minte și corp.

Pacienta a ajuns la mine în urma recomandării medicului, după un consult. Tânăra de 19 ani s-a prezentat la cabinet cu simptome de durere de stomac, greață, agitație, stare de nervozitate, tensiune musculară, îngrijorare permanentă în legătură cu orice și probleme de somn.

La prima noastră întâlnire am aflat că este studentă în anul II și deși învață multe ore pe zi, studiul este un proces ineficiet, deoarece nu se poate concentra, își face griji mereu cu privire la cursuri, iar notele ei au fost în scădere în ultimul semestru. Recunoaște că din cauza oboselii, iese rar cu prietenii, nu îi mai plac activitățile sociale și se simte mereu agitată. Observ că e reținută în a vorbi despre ce simte, răspunde greu la întrebări deoarece este reticientă la prima ei vizită la un psiholog, declarând că nu prea știe la ce să se aștepte.

Studenta provine dintr-o familie tradițională unde educația și succesul sunt pe primul plan. Este preocupată de responsabilitatea îngrijirii părinților când vor ajunge la bătrânețe, deoarece este conștientă de sacrificiul pe care aceștia l-au făcut pentru ea pănă în prezent. De asemenea, resimte presiunea de a reuși și se teme că îi va dezamăgi dacă nu excelează la facultate.

În copilărie era certată când nu avea note mari și în prezent se simte dezamăgită de ea dacă ia o notă mai mică. Spune că anxietatea a debutat în clasa a 11-a când a început să resimtă stres în legătură cu notele și cu admiterea la facultate. A fost o elevă foarte bună și deși prietenii îi spuneau să nu își facă atâtea griji, ea simțea că nu se poate relaxa când ieșea cu ei, fiind preocupată mereu de școală. Își petrecea timpul liber gândindu-se cum să rezolve tot ce avea de rezolvat.

Recunoaște că a început să se izoleze și se simte adesea tristă și singură. A observat că reacționează cu iritare și frustrare față de sarcini, o îngrijorează aproape orice: note, planuri de carieră, situația financiară, modul în care este percepută de ceilalți.

Cu toate că a venit la psiholog la recomandarea medicului, nu era hotărâtă cu privire la ședințele de consiliere deoarece familia ei nu privește cu ochi buni tratametul destinat sănătății mintale. A recunoscut că ar fi totuși dispusă să facă câteva schimbări și să vină la câteva ședințe pentru a învăța să își gestioneze simptomele de anxietate.

În urma obținerii informațiilor relevante, am trecut la crearea unui plan de tratament. Am aplicat câteva teste și am ajuns astfel la diagnosticul de tulburare de anxietate generalizată. Împreună cu pacienta am stabilit scopul terapiei: recâștigarea energiei și reducerea îngrijorărilor permanente.

În baza interviului de la prima consultație și a simptomelor descrise, am recomandat o terapie de scurtă durată (8-10 ședinte) deoarece nu a declarat prezența vreunei traume sau a unor probleme psihologice cu excepția anxietății. Variabilele care pot influența evoluția tratamentului includ motivația pacientului și suportul social extern pe care acesta îl primește sau nu. Desigur, modul în care se dezvoltă relația terapeutică este de asemenea un factor ce poate determina reușita sau eșecul unui tratatment.

Bazându-mă pe atuurile ei care pot fi utile programului terapeutic – autodisciplina și capacitatea de a parcurge cu succes studiile universitare – i-am propus un plan de intervenție terapeutică de scurtă durată pentru anxietate în care am inclus

  1. Psihoeducație despre modul în care anxietatea afectează bidirecțional corpul și mintea și implicit despre costurile imediate sau pe termen lung.
  2. Igiena somnului și practicarea exercițiilor fizice pentru scăderea anxietății
  3. Cultivarea îngrijirii de sine prin tehnici de relaxare, tehnici de respirație și mindfulness pentru a reduce starea de excitabilitate fiziologică asociată cu simptomele de anxietate. Prin mindfulness pacienta reușește să conștientizeze de câte ori este pe pilot automat atunci când mintea i se inundă de neliniști, dezvoltă în timp un stil de gândire centrat pe prezent și poate implementa o nouă atitudine de compasiune față de sine cu tot mai puține tentative evaluative.
  4. Tehnicile cognitiv-comportamentale sunt recomandate pentru identificarea gândurilor disfuncționale, nesănătoase și înlocuirea lor cu unele mai sănătoase și mai realiste în ceea ce privește propria persoană. Conform studiilor de specialitate, terapia cognitiv-comportamentală împreună cu mindfulness sunt tratamente care funcționează optim în anxietatea generalizată.

Inițial mi-am pus problema dacă pacienta ar avea nevoie de un consult al unui medic psihiatru în vederea adăugării în tratament a medicației cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei. Deoarece rezultatele după primele ședințe au fost pozitive, acest lucru m-a determinat să evaluez progresul pacientei drept favorabil.

Pacienta a reușit pe parcursul celor câtorva ședințe să învețe tehnici de relaxare pe care să le folosească ori de câte ori va avea nevoie, să identifice gândurile care îi produc rău și îi provoacă emoții negative și să învețe moduri prin care stresul îi poate afecta corpul.

Leave a Reply