Adaptare emoțională la un diagnostic

Un diagnostic pe viață pare să ne blocheze mintea. Creierul intră în faza de supraviețuire, funcționează cu minim de resurse și cedează controlul emoțiilor. Pe când să învătațăm comportamente noi și să integrăm o nouă rutină zilnică (medicație, dietă, stil de viață, etc.), realizăm că nu ne mai putem baza pe rațiune. Planul medical e clar, dar pare greu de aplicat.

Viața cu o boală cronică nu înseamnă doar urmarea unor indicații medicale, ci presupune și o reglare a stării emoționale pentru a evita luarea unor decizii pripite.  E nevoie să învațăm să monitorizăm emoțiile la fel cum monitorizăm starea de sănătate fizică.

Ultimele articole

Boala celiacă vs. sindromul intestinului iritabil. Care este legătura dintre ele?

Cercetările ne arată că persoanele cu sindromul colonului iritabil și celiaci sunt adesea conectate. Așadar, cineva care trăiește...

De ce mâncăm compulsiv?

Rolul principal al alimentelor este cel de a ne ajuta organismul să funcționeze și de a ne susține...

Reacționăm diferit la îmbolnăvire. Ar trebui să fim și tratați diferit.

Orice boală produce durere, suferință, incertitudine, ieșire din rutină și restrângerea activităților. Toate acestea contribuie la statutul de...