Durerile persoanelor în vârstă rămân adesea netratate din cauza barierelor de recunoaștere, evaluare și gestionare a felului lor de a se exprima ca pacienți. O înțelegere mai profundă a manifestărilor clinice împreună cu îmbunătățirea metodelor de evaluare a durerii plus utilizarea unor intervenții medicamentoase, dar și non farmacologice, pot contribui la alinarea durerilor vârstnicilor.
Bătrânii noștri se plâng mereu de durere. Pe măsură ce numărul persoanelor de peste 65 de ani este în continuă creștere, crește și numărul cazurilor de fragilitate și boli cronice asociate cu durerea. Așadar medicii se confruntă tot mai des cu provocări în gestionarea durerilor la pacienții vârstnici. Aceștia sunt mai predispuși la artrite, boli de oase și încheieturi, cancer sau alte boli cronice asociate cu dureri.
Adevărul e că pensionarii sunt adesea netratați de dureri, consecința fiind un impact negativ asupra stării lor de sănătate și a calității vieții lor. Aceasta duce automat la depresie, anxietate, izolare socială, tulburări cognitive, imobilitate și probleme legate de somn.
Motivele pe care le invocă medicii pentru a explica acest control inadecvat al durerii la pacienții în vârstă sunt lipsa instruirii, evaluările necorespunzătoare ale durerilor și reticența la a prescrie opioide.
Studiile arată că 25% – 50% dintre pensionarii integrați în comunitate au probleme mari cu durerile, comparativ cu 45% – 80% dintre cei plasați în căminele de bătrâni.
Vârstnicii își prezintă atipic durerile, de aceea s-a crezut că felul în care percep ei durerea este diferit de cel al adulților. Deși sensibilitatea și toleranța la durere diferă de la o vârstă la alta, părerea generală este că diferențele nu au un impact clinic semnificativ. La fel ca în cazul oricărui tratament administrat persoanelor în vârstă, aceștia prezintă adesea risc ridicat pentru reacțiile adverse în tratamentul medicamentos pentru gestionarea durerii.
Pentru ca gestionarea durerii să fie eficientă e important ca medicii să evalueze corect durerea pacientului vârstnic și să abordeze un tratament holistic și inter-disciplinar ce include atât soluții medicamentoase cât și non medicamentoase.
Evaluarea durerii vârstinicilor
Evaluarea eficientă este destul de dificilă. E necesară conștientizarea că durerea poate fi atipică mai ales la cei cu probleme cognitive. Deoarece nu există markeri biologici disponibili pentru evaluarea durerii, relatările personale reprezintă singura dovadă a existenței durerii și cea mai bună variantă de evaluare a intensității.
Durerea este considerată ca fiind al 5-lea semn vital, așadar medicii trebuie să interogheze regulat pacieții în vârstă despre prezența durerii și să aprecieze folosind întrebări directe.
Adesea bătrânii cred că durerea vine o dată cu anii și nu se mai plâng de ea la medic de frica unor noi diagnostice care necesită alte și alte medicamente.
Unii acceptă durerea ca fiind o pedeapsă firească pentru acțiuni și decizii anterioare. Comunicarea deficitară sau tulburările cognitive reprezintă alte bariere ale evaluării. La pacienții cu demență, agitația crescută, modificări ale mersului sau izolarea socială pot fi semne ale prezenței durerii.
O evaluare cuprinzătoare ar trebui să includă un istoric exhaustiv, o examinare atentă și studii de diagnostic ce vizează identificarea cauzelor durerii. E nevoie să fie descrise cât mai precis intensitatea, frecvența și localizarea.
Intensitatea poate fi evaluată după o scară de la 0 la 10 unde zero înseamnă că durerea nu există, iar zece înseamnă durere profundă, insuportabilă. Uneori pacienții cu demență nu pot răspunde la aceste întrebări simple. În cazul lor se pot utiliza scări analoage de evaluare folosind imagini.
Când este posibil, se recomandă evaluarea durerii vârstnicilor de către o echipă interdisciplinară. E întotdeauna important să se ia în calcul valorile și credințele pacienților!
O dată ce factorii cauzali au fost stabiliți și s-a început tratamentul e bine să se țină un jurnal zilnic al durerii pentru eficiența terapiei. Reevaluarea în funcție de scara inițială și de prezența reacțiilor adverse este necesară pentru a asigura un rezultat optim.
Medicația pentru alinarea durerii la persoanele în vârstă
Deși exista risc ridicat pentru reacții adverse, intervenția medicamentoasă este modalitatea principală de tratament pentru durere. Medicii trebuie să țină cont de schimbările din organismul îmbătrânit și de interacțiunile dintre diverse tipuri de medicamente care se iau în paralel. Durerea poate fi controlată! Este însă necesar să se testeze mai multe variante și mai multe tipuri de dozaj.
Datorită sensibilității organismului îmbătrânit la analgezice e foarte posibil ca doze mai mici să fie mai eficiente decât la pacienții mai tineri. Mai ales în cazul opioidelor.
Alinarea durerii prin mijloace non farmaceutice
Desi majoritatea vârstnicilor au nevoie de tratament medicamentos pentru gestionarea durerii există și alte abordări care aduc beneficii suplimentare și care ar trebui luate în considerare. Procedurile care nu includ medicamente sunt importante și datorită frecvenței scăzute a reacțiilor adverse în comparație cu abordările farmacologice. În ciuda faptului că metodele nefarmacologice nu au avut parte de studii riguroase care să le dovedească eficiența, informațiile de actualitate transmit că utilizarea lor cu succes este în creștere, în special în asociere cu terapia medicamentoasă.
Terapia cognitiv-comportamentală prin care li se predau pacienților în vârstă abilități de coping cu durerea s-a dovedit a fi eficientă. Desigur, e nevoie de un terapeut bine pregătit și de câteva ședințe la intervale regulate (6 – 10 ședințe).
Pentru îmbunătățirea gestionării durerii la vârstnici este esențială educarea pacienților în vârstă și a îngrijitorilor lor. Programele de educație includ informații despre natura durerii, instrumente de evaluare, utilizarea medicamentelor și modalitățile de tratament non-medicamentos, precum și strategii de combatere.
Mai mult, tratamentul osteopat este dovedit ca fiind eficient în gestionarea durerii cronice. Tipul tehnicilor și amploarea intervenției trebuie adaptate fiecărui pacient în parte. Pentru îngrijirea pacienților vârstnici cu dureri cronice e necesară o abordare interdisciplinară în echipă: medic, terapeut, osteopat, kinetoterapeut, fizioterapeut.
De asemenea, există nenumărate dovezi că activitățile fizice obișnuite pot reduce durerea și pot spori capacitatea funcțională a vârstnicilor care trăiesc cu dureri persistente. Evaluarea unui medic kinetoterapeut sau terapeut ocupațional poate fi utilă nu doar pentru recomandarea unor moduri de îmbunătățire a forței musculare sau de evitare a unor tulburări motorii, dar și pentru recomandări terapeutice pe bază de căldură, frig sau masaj.
Mai putem menționa printre tratamentele care ajută la alinarea durerilor și terapia sufletească. Există dovezi științifice care susțin că spiritualitatea este adesea de ajutor pentru cei care suferă de durere persistentă. Consilierea adecvată sau trimiterea la un preot pot susține gestionarea durerii.
Așadar, o înțelegere mai profundă a manifestărilor clinice împreună cu îmbunătățirea metodelor de evaluare a durerii însoțită de utilizarea unor intervenții medicamentoase, dar și non farmacologice, pot contribui la alinarea durerilor pacienților în vârstă.