Acestea sunt cazurile cu care mă întâlnesc aproape zilnic la cabinetul unde lucrez: tulburările de somatizare erau denumite, pe vremuri, isterie sau sindrom Briquet.
Pentru cei care au ajuns pentru prima dată pe blog, menționez aici că eu sunt psiholog specializat în psihologia clinică a sănătății și lucrez preponderent cu pacienți care au probleme medicale, probleme de sănătate sau a căror sănătate fizică este afectată de stres.
Nu sunt chiar psihologul acela din filme la care personajele merg să povestească impresiile și emoțiile de peste săptămână:) Pregătirea și experiența mea mă califică să ajut la îmbunătățirea calității vieții celor ce acuză diverse simptome medicale ce se manifestă în corp și să îi îndrum spre a reuși să trăiască o viață împlinită.
Tulburarea de somatizare e atunci când suntem afectați de anumite simptome fizice care sunt multiple și, de cele mai multe ori, recurente. Simptomele pot fi schimbătoare, dar afectează semnificativ felul în care funcționează organismul nostru zi de zi, provocând apoi efecte negative și pe plan social sau profesional.
În tulburarea de somatizare simptomele apar chiar când rezultatele medicale sunt negative (nu e nimic în neregulă d.p.d.v. medical în organism) sau când anumite modificări în organism nu sunt sufieciente pentru a justifica existența lor.
Termenul de somatoform provine din grecescul soma (corp) și latinul forma (formă) și sugerează, așadar, ideea că o problemă psihologică se poate manifesta în forma unei probleme ce ține de corp.
Cu toate că e destul de des întâlnită, având o rată de prevalență între 16% – 29% din populație, tulburarea de somatizare rămâne o tulburare psihică care încă poate cauza multă confuzie la nivel de diagnostic. Pe măsură ce neuropsihologia și psihologia clinică a sănătății continuă să se dezvolte, iar psihologii sunt din ce în ce mai prezenți în mediul medical, identificarea corectă a tulburărilor somatoforme devine tot mai importantă.
Studiile estimează că, în Statele Unite, tulburările somatice produc costuri enorme: peste 256 de miliarde de dolari anual, bani ce se adună din vizite repetate la medicul de familie, la medicul specialist și chiar la camera de urgență.
De când m-am specializat în psihologia sănătății clinice, consult adesea pacienți pentru diverse probleme de somatizare. Ei ajung la mine trimiși de către alți medici specialiști. Cel mai des (pentru că în acest domeniu am peste 12 ani de experiență) mă întâlnesc cu pacienți care acuză probleme ce țin de tubul digestiv.
Pacienții cu tulburări somatice sunt preponderent femei care au un nivel scăzut de educație și prezintă semne de anxietate sau/și depresie.
Consultațiile încep prin stabilirea motivelor pentru care fiecare pacient în parte se prezintă la medic, precum și așteptările sale în privința întâlnirii cu un psiholog.
De-a lungul timpului, am constatat că persoanele care ajung la mine trimiși de un medic specialist au cam același discurs: „sănătatea mea se deteriorează pe zi ce trece și niciun doctor dintre cei care m-au consultat până acum nu îmi poate spune cauza exactă. Am fost la tot felul de specialiști, am primit diverse trimiteri de la medicul de familie, dar degeaba… Am obosit. Fac asta de peste doi ani și este frustrant atât pt mine, cât și pentru familia mea, îmi consum toată energia… Toată viața mea se derulează deja în jurul acestor probleme, nu știu ce să mai fac, vreau niște răspunsuri!”
Adesea pacientul continuă cu: „Nu știu de ce m-a trimis doctorul X la dumneavoastră, probabil crede că sunt nebună, dar nu sunt! Simt aceste manifestări de durere în corp și nu le mai suport! Nu mai suport că mă doare de atâta timp și nimeni nu găsește nimic…”
Înțeleg așadar că pacientul este destul de confuz și frustrat, atât în legatură cu simptomele pe care le acuză, cât și cu vizita la mine la cabinet. E mult timp de când trăiește cu starea de incertitudine și nesiguranță (adesea sunt cel puțin doi ani!). Pentru a-l ajuta să înțeleagă rolul meu în limpezirea situației, îmi explic, pe scurt, competențele, de fiecare dată.
Rolul unui psiholog specialist în sănătate este prea puțin cunoscut, deocamdată, la noi. Îmi imaginez cât de derutant poate fi pentru pacient că este trimis la psiholog, când el știe că suferă de niște simptome fizice!
Abia când descopăr, mai pe larg, care sunt problemele de sănătate cu care se confruntă fiecare, când înțeleg mai multe lucruri despre viața pacientului, încerc să îl/o ajut să găsim (împreună!) soluții la problemele cu care se confruntă. În timpul interviului clinic, pacientul dezvăluie mai multe date despre viața sa, evenimente care l-au marcat și își arată punctele vulnerabile. Abia la finalul acestui interviu pot pune un diagnostic care îl/o ajută să se îndrepte spre o acceptare a situației și spre găsirea unor solutii care să îi îmbunătățească starea de sănătate fizică și psihică.
În articolul următor vă voi prezenta un caz specific care s-a prezentat la cabinet cu o problemă de somatizare – acuza migrene, stare profundă de greață și oboseală generalizată – ca să înțelegeți mai clar cum se manifestă tulburarea de somatizare în corp și ce fel de soluții pot ajuta astfel de pacienți.