Când devine migrena un motiv de îngrijorare

Tulburarea de somatizare ne poate afecta viața și ne poate fura chiar ani buni fără să ne dăm seama. Aflați aici cum se manifestă o migrenă care nu mai este o simplă durere de cap

Am promis aici că vă povestesc despre cazul unui pacient cu tulburare de somatizare pe care l-am tratat la cabinet .

Din motive de confidențialitate voi denumi în continuare pacientul cu un nume fictiv: Sabina. La 32 de ani, Sabina suferea deja de aproape 17 ani de migrene: dureri puternice de cap, însoțite de greață, și uneori vărsături. Când ne-am întâlnit, mi-a mărturisit că în ultimii 2 ani migrenele au devenit tot mai dese, începuseră să o deranjeze cam o dată la 2-3 luni, dar se repetau deja lunar și chiar mai des.

Sabina încercase diverse tratamente de-a lungul tipului, trecuse prin nenumărate investigații medicale fără prea mare succes. Un medic chiar i-a spus că „trebuie să te obișnuiești cu ele, nu funcționează niciun tratament în cazul tău”.

Când a ajuns la mine, pe lângă migrene, Sabina nu a menționat alte probleme medicale. Zicea că începuse să o doară capul în jurul vârstei de 15 ani, variind ca frecvență, intensitate și impact asupra calității vieții sale. Mi-a confirmat că se declanșau des o dată cu menstruația, dar că migrenele sunt mai intense în perioadele de stres și suprasolicitare.

Pacienta susține că are episoade recurente de migrenă cărora le face față cu greu, are totodată stări profunde de greață și o oboseală generalizată de vreo 2 ani încoace.

Toate aceste simptome îi afectează Sabinei capacitatea de funcționare în viața de zi cu zi și la muncă. Lipsește frecvent de la serviciu, îi este greu să se ocupe de treburile casnice și a început să nu se mai implice în activități sociale. A renunțat la hobby-uri și la sport.

În ciuda tuturor controalelor medicale prin care a trecut nu a obținut un tratament care să o scape de starea de greață sau de oboseală. Sabina observa cu exasperare că în loc de îmbunătățiri se confruntă acum și cu alte simptome fizice care, potrivit investigațiilor medicale, nu par să aibă o cauză unică. Spune că după ultimele vizite la medici a plâns de frustrare și neajutorare.

Supărată că medicii nu au reușit să o diagnosticheze și să-i ofere un tratament corespunzător, pacienta declară că nu poate renunța și că e nevoită să caute soluții în continuare.

Sabina a fost trimisă la mine la cabinet deoarece la ultimă vizita la un medic a avut o răbufnire emotională. Ea consideră că nu a fost mare lucru ce s-a întâmplat, era doar tristă din cauza întregii situații și ,,oricine ar fi trecut prin ce am trecut eu, ar fi reacționat la fel”.

În urma dialogului nostru, pacienta a recunoscut că se simte deprimată din cauza problemelor de sănătate.

Simptomele cu care a venit Sabina și starea ei de suferință par să provină din problemele ei de sănătate fizică: dureri puternice de cap, greață și oboseală, care îi provoacă o pierdere a capacității funcționale. Această pierdere e cauzată de convingerile ei referitoare la gravitatea simptomelor pe care le are.

După ședința cu ea și evaluarea istoricului medical, realizez că simtomele Sabinei corespund unei tulburări de somatizare. De-a lungul ultimilor 2 ani ea a avut parte de diferite simptome fizice precum dureri abdominale, senzație de greață, dureri în piept, dificultăți în respirație fără a fi supusă unui efort fizic, amorțeală și furnicături neplăcute ale membrelor.

Toate aceste simptome i-au afectat semnificativ capacitatea de a merge  la serviciu, de a se ocupa de treburile casei sau de a practica sport (pe care altădată îl făcea cu mare plăcere).

Pentru a pune un diagnostic de tulburare de somatizare e nevoie de cunoștinte în diverse afecțiuni medicale și de o informare la zi cu literatura științifică de profil. Relația dintre minte și corp e foarte bine documentata științific. Pentru tratarea pacienților de această afecțiune sunt necesare între 4 – 8 ședinte de consiliere, în funcție de fiecare caz în parte.

Tratarea pacienților cu tulburare de somatizare începe prin a construi o relație terapeutică solidă și prin sesiuni continue de psiho-educație. E important ca persoana în cauză să conștientizeze importanța legăturii dintre minte și corp, între starea noastră de bine și alimentație și să învețe câteva principii de bază despre funcționarea axei creier-intestin.

Comunicarea diagnosticului este o etapă esențială în tratarea unui pacient cu tulburare de somatizare, motiv pentru care trebuie pregătită cu atenție. E foarte important ca pacientul să înțeleagă din modul în care i se transmite diagnosticul că suferința pe care el o simte ca urmare a tulburării sale este reală, nu e ceva inventat sau asumat în mod voit.

Deoarece Sabina este convinsă că simptomele ei au o cauză medicală, va fi greu pentru ea să primească un diagnostic de tulburare de somatizare. Abia când acceptă și interiorizează diagnosticul, vom putea îndrepta discuția spre posibilitățile de tratament. Până nu înțelege legătura stânsă dintre minte și corp, până se raportează la simptomele ei ca fiind strict fizice/medicale, ea ar putea încheia prematur tratamentul, insistând pe ideea că trebuie să existe o cauză fizică în organism care îi provoacă probleme.

O colaborare de succes în tulburările de somatizare se bazează pe o relație terapeutică strânsă și pe validarea trăirilor subiective ale pacientei ca fiind reale.

Terapia Cognitiv-comportamentală – pe care  o practic și eu – este o intervenție eficientă la pacienții cu tulburări de somatizare deoarece îi ajută să își schimbe stilul de viață și să adere la noi comportamente pentru dezvoltarea unui stil de viață sănătos.

Numai cu ajutorul terapiei pot fi adoptate anumite strategii de coping eficiente pentru a face față situațiilor de viață dificile în relație cu simptomele gastro-intestinale.

În plus, în cadrul ședințelor de terapie se învață și câteva tehnici de relaxare pentru a fi integrate în programul de zi cu zi. Există dovezi științifice care validează aceste tehnici ca fiind utile pentru scăderea simptomelor din tulburarea de somatizare și pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Ulterior celor 4 – 8 ședințe de terapie necesare, e importantă și urmărirea pas cu pas a progresului și mai ales a întăririi fiecărei schimbări adoptate.

1 Response
  1. Valeria Alina Fodorean

    Foarte bun articol. Sper ca Sabina sa nu renunte usor, sa lupte si sa continue terapia ca sa se vindece complet, in minte si trup. Doar un tratament medicamentos nu va fi suficient.
    Migrenele sunt oribile am trecut prin ele, iti afecteaza viata de zi cu zi te simti izolat si neinteles de familie si medici.
    Cu cat se va vindeca mai mult emotional cu atat vor fi mai rare migrenele si celelalte simptome mentionate.. starile de greata si oboseala anxietate etc.

    Eu am fost la acest cabinet din pacate numai o sedinta am putut face pt ca am fost in vizita in tara ( locuiesc in US si am continuat sa merg aici lunar la terapie) D-na Buzea si echipa ei trateaza pacientul intr un mod unic. Se uita la pacient cu deosebita compasiune ca la un intreg, interconectiile dintre creier si intestine sau alte organe sunt luate in considerare.

    La fel cum unii oameni ajung sa faca ulcere stomacale pe baza de stress, altii ajung la migrene, sau dureri de cap cronice. Emotiile supresate trebuie tratate prin terapie, daca nu, ele rabufnesc in anumite parti ale corpului sau pot cauza chiar si durere cronica.

    Sper ca macar generatia tanara ( pt ca cei de varsta a treia dupa mentalitatea din Romania e greu sa le zici ceva de psiholog) sa inteleaga cat de importanta este sanatatea mintala.
    Asa cum mergem la sala sa ne antrenam muschii corpului asa trebuie sa mergem si la therapist sau psiholog cand e nevoie. Unele traume le ascundem in niste sertare si le tinem inchise mocnind in noi ca intr – un vulcan pana cand intr o zi cand incepe sa erupa. Si atunci fugim la toti doctorii si cheltuim enorm unde nici nu trebuie pt ca ne am dus la timp la pshiholog..
    Sanatate tuturor si ivestiti in sanatatea mintala. E cea mai de pret in ziua de azi.

Leave a Reply