Numărul deceselor de cancer de colon şi rect este tot mai mare pentru că oamenilor le este rușine să meargă la medic. Hai să vedem totuși ce înseamnă mai exact această boală!
Situat la capătul tubului digestiv, colonul are cam 1.5 m lungime și formează un cadru în jurul abdomenului. Structura peretelui intestinului gros e alcătută din membrana mucoasă / epiteliu (conține celule ce absorb lichidul rezultat din partea nutritivă a alimentelor și din celule implicate în răspunsul sistemului imunitar), membrana submucoasă (vase de sânge și fibre nervoase), musculara (fible musculare ce ajută la contracția și punerea în mișcare a conținutului din intestin) și din stratul exterior (țesut conjunctiv subțire).
E important să știm structura peretelui colonului pentru a înțelege adâncimea dezvoltarii unei anumite tumori: cu cât invadează mai multe straturi cu atât e mai complicat tratamentul și scad șansele de succes.
Când invazia tumorii în organism ajunge la sistemul limfatic sau la vasele de sânge (v. membrana submucoasă) produce metastaze chiar și în țesuturi îndepărtate față de colon.
În procesul de digestie hrana este digerată cu ajutorul enzimelor și trece prin tractul digestiv. Componentele nutrivite ce rezultă în urma acestui proces vor fi apoi absorbite în corp. 80 % din apa din alimentele digerate este absorbită prin intestinul subțire.
Colonul, la rândul său, mai absoarbe 19% din lichid. Aici, în intestinul gros, este cea mai mare diversitate de bacterii care formează flora intestinală. Ele descompun anumite substanțe vegetale prin fermentație, făcându-le mai ușor de prelucrat. Substanțele care nu sunt descompuse de enzimele digestive din intestinul subțire și nu sunt fermentate de micro organismele / bacteriile din colon sunt eliminate prin rect.
Colonul și rectul nu sunt organe digestive vitale, așadar în urma îndepărtării unei portiuni din el chirurgical, restul de intestin gros rămas poate prelua toate funcțiile, iar pacienții se pot aștepta la o bună calitate a vieții si dupa interventie.
Cancerul colorectal este una dintre afecțiunile maligne cel mai amănunțit cercetate. Majoritatea cazurilor se dezvoltă din tumori benigne (polipi) ale țesutului epitelial (adenomatos). Degenerarea acestora în cancer reprezintă un proces care se extinde pe o perioada între 5 și 10 ani, de unde și importanța controalelor regulate!
Riscul dezvoltării cancerului crește o dată cu vârsta. Majoritatea pacienților îl descoperă dupa 50 de ani. Mutațiile genetice pot fi ereditare (le preluăm de la părinți) caz în care cancerul va putea să apărea mai devreme. Așadar, trebuie să acordăm o atenție specială când știm că avem un istoric de cancer în familie, în acest caz colonoscopia va fi indicată începând cu vârsta de 40 ani.
Deși este unul dintre cele mai studiate tipuri de cancer, există încă o serie de necunoscute despre originea și dezvoltarea lui.
Aprox. 450.000 de europeni dezvoltă anual cancer colorectal, înregistrându-se până la 230.000 de decese din această cauză. Practic, 1 din 17 oameni se lovesc de această afecțiune în timpul vieții.
Factorii de risc pentru a dezvolta cancer colorectal includ:
- Obiceiurile nesănătoase, precum o dietă bogată în carne și grăsimi și săracă în fibre, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul și surplusul de greutate
- Bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă, boala Crohn)
- Polipii intestinali
- Prezența în istoricul familiei de cazuri de polipi intestinali / cancer colorectal
- Prezența altor tipuri de cancer (uterin, ovarian)
Care sunt semnele apariției cancerului colorectal?
- Alternarea dintre constipație și diaree, prezența unui scaun subțire (de forma unui creion) sau nevoia de a defeca fără a produce scaun
- Prezența sângelui în scaun
- Crampe abdominale frecvente
- Sunete puternice din intestin, balonare persistentă, scaune cu miros neplăcut
- Prezența unei mase palpabile în regiunea abdomenului
- Simptome generale, precum lipsa de energie, oboseala și pierderea în greutate
Atenție, totuși, pentru că aceste simptome nu confirmă prezența cancerului în organism! Ele apar într-o serie de alte afecțiuni. E important să le investigăm cu ajutorul specialiștilor înainte să tragem singuri concluzii dramatice.
Procedurile de detectare preventivă includ: analiza de laborator, a prezenței sângelui în scaun, colonoscopia.
Ce oferă psiho-oncologia?
Studiile ne-au arătat că persoane care au suferit de aceeași boală și au primit prognoze similare au internalizat boala și au reacționat foarte diferit la ea. Unii bolnavi de cancer au o calitate a vieții mult mai bună față de un om așa-zis sănătos.
Deoarece termenul de calitate a vieții – folosit greșit și adesea prost înțeles – înseamnă, de fapt, totalitatea experiențelor, sentimentelor și problemelor personale legate de aspectele psihologice, fizice și sociale ale vieții!
Cei care se confruntă cu acest diagnostic au de ales între ce este prioritar în viață și ce nu, încep așadar să își trăiască viața cu o conștientizare mai mare decât o faceau înainte.
Totul depinde de modul în care fiecare pacient se adaptează stresorilor inerenți bolii și tratamentului acesteia. Situațiile de stres sunt legate de diagnosticul de cancer în general, de cel de cancer colorectal în special, de tratamentul care trebuie urmat sau de consecințele cu care se pot confrunta. O parte dintre stresori sunt temporari, iar pentru cei care persistă e nevoie de psihoterapie.
E normal să crească nivelul de anxietate și să ne facem griji în urma aflării unui astfel de diagnostic, dar toate gândurile pot fi ventilate printr-o discuție deschisă și onestă cu un terapeut. Nu vă ascundeți grijile și anxietatea! Vă face bine, de asemenea, să vă implicați activ în conturarea planului paleativ.
După externare este recomandată reluarea relațiilor familiale, sociale și profesionale cât de repede posibil. Desigur că există provocări legate de reintegrarea în viața dinainte de diagnostic și, mai ales, legate de stilul de viață pe care pacientul își dorește sau nu să îl reia de unde l-a lăsat… sau să îl schimbe!
Despre toate acestea și despre frica revenirii bolii e indicat să se discute în câteva ședințe de terapie. Acestea sunt benefice atât pentru cel care a trecut direct prin experiența cu cancerul, cât și pentru cei apropiați (soț, soție, părinți etc). La fel, sunt benefice și exercițiile fizice și trecerea la un stil de viață activ!