Spre deosebire de oboseala fizică pe care corpul nostru o simte imediat și o putem exprima, oboseala mentală care apare după o rundă de decizii luate una după alta nu este vizibilă. Ea însă există și ne influențează atât comportamentul, cât și relațiile!
Pe tot parcursul zilei mintea noastră e inundată de gânduri și mici decizii pe care e nevoie să le luăm constant: să răspund acum la un anumit e-mail sau e mai urgent să răspund la un mesaj de la șef, să îmi fac o cafea sau mai bine un ceai, să încep noul proiect sau să mă pun la punct cu niște informații înainte etc.
Astfel de mici decizii împrăștiate pe parcursul zilelor pot părea inofensive, deoarece nu par să solicite cine știe ce energie mentală, dar – pe măsură trece timpul și continuăm să cheltuim din rezerva de energie – capacitatea noastră de a lua decizii scade tot mai mult.
Oboseala decizională, cum o numesc specialiștii, scade încet și sigur calitatea luării deciziilor. Devenim tot mai reticenți la a face compromisuri, revenim asupra unor alegeri ușoare și devine tot mai dificil să ne exercităm autocontrolul după ce am luat deja o serie de decizii.
Dacă munca ta îți cere să iei decizii grele toată ziua, la un moment dat vei fi epuizat și vei începe să cauți modalități de conservare a energiei. Vei căuta scuze pentru a evita sau a amâna deciziile. Vei căuta cea mai ușoară și mai sigură opțiune, care de multe ori e aceea de a lăsa lucrurile neschimbate. (Roy Baumeister, Willpower)
Când alegem să comandăm pizza în loc să optăm pentru o masă sănătoasă seara, după luarea multor deciziil în timpul zilei, este un semn că autocontrolul nostru împotriva impulsurilor scade în fața oboselii decizionale.
Oboseala decizională explică și de ce suntem mai reticenți în a asimila idei noi. Devine tot mai dificil să alegem dintr-o serie de opțiuni prezentate și ajungem să facem alegeri proaste seara, spre deosebire de deciziile luate dimineața, când banca noastră de energie mentală e la cel mai bun nivel.
Înainte de a vedea cum putem reduce sau chiar evita oboseala decizională, este important să îi recunoaștem simptomele. Când știm că bateria noastră mentală e la minim putem evita să luăm decizii proaste și putem alege să economisim „bateria” pentru deciziile importante.
Ne confruntăm cu oboseala decizională atunci când:
Suntem imprudenți
Oboseala decizională ne determină să acționăm impulsiv, în loc să ne alocăm timp pentru a lua în calcul consecințele deciziilor noastre. A doua variantă necesită punerea mai multor opțiuni în scena mentală si compararea lor. O minte obosită nu mai e echipată pentru a oferi resursele necesare la cântărirea diferitelor opțiuni.
Alegem continuu aceleași lucruri
Este mai ușor să rămânem la ceea ce știm deja. În schimb, explorarea necunoscutului necesită trecerea limitei mentale de la confort la disconfort. Asta explică parțial de ce oamenii petrec mai mult timp gândindu-se la probleme (lucruri pe care le-au văzut) decât la soluții (lucruri pe care nu le-au văzut).
După ce am luat mai multe decizii de-a lungul zilei, oboseala decizională ne determină să rămânem în bula nostră de confort și să rezistăm ideii unei schimbări. Procedăm astfel deoarece schimbările sunt inconfortabile și necesită mai mult efort și energie.
Atenție însă: deciziile luate sub efectul oboselii decizionale cu o stare de oboseală psihică pot avea un impact uriaș asupra viitorului nostru. Ignorăm oportunități, investim greșit, fără să ținem cont de evoluțiile pieței, nu ne mai informăm corect despre progresele tehnologice, nu ne re-evaluăm la timp strategiile, respingem noutatea care ne-ar putea aduce schimbări benefice și nu reușim să vedem valoarea în a face mici ajustări care ar putea să ne aducă uneori câștigur majore!
Ne blocăm în analize
Luarea unei decizii bune implică adesea cunoștințe din mai multe domenii, adunarea mai multor idei, menținerea echilibrului corect de explorare a amplorii și profunzimii dintre idei, realizarea de noi conexiuni și apoi respingerea câtorva idei care păreau promițătoare. Atunci când mașinăria noastră mentală e obosită, devine greu să procesăm informații pentru a separa grâul de neghină.
Așa se ajunge la overthinking – tendința de a gândi prea mult și de reveni continuu asupra ideilor – fără capacitatea de a alege vreo direcție. Oboseala decizională ne aduce în punctul în care devenim obsedați de probleme care nici măcar nu există! Ajungem să tragem concluzii pripite sau rămânem blocați în paralizia analizei. Căutăm o soluție perfectă în loc să putem lua cea mai bună decizie în circumstanțele date.
Suntem covârșiți de opțiuni
Oboseala decizională nu e cauzată întotdeuna de luarea prea multor decizii, ea poate fi și rezultatul prea multor alegeri pe care le avem la dispoziție. Noi, oamenii moderni, preferăm să avem alegeri chiar și atunci când ele nu adaugă neapărat valoare deciziei noastre.
Alegerile pot fi însă copleșitoare, iar prea multe alegeri ne consumă resurse mintale într-un interval scurt de timp, lăsând mai puțin loc și energie pentru luarea deciziilor. În cartea sa „Paradoxul alegerii”, Barry Schwartz ne atenționează: „e greu să înveți să alegi. E și mai greu să înveți să alegi bine. Iar a învăța să alegi bine într-o lume a posibilităților nelimitate devine și mai greu, poate prea greu.”
Reacționăm agresiv
Sub efectul oboselii decizionale, puterea de reglare a creierului nostru slăbește, ceea ce ne determină să pierdem controlul asupra emoțiilor. Aflați în acest punct, totul în jur pare mai intens decât în mod normal. Micile greseli ne înfurie, neînțelegerile ne irită și ajungem să reacționăm agresiv la lucruri care nu sunt în concordanță cu așteptările noastre.
Fără să ne dăm seama, după o serie de decizii luate creierul nostru se poate întoarce împotriva noastră și ajungem să reacționăm pripit la oamenii din jur și la situațiile din mediul înconjurător în loc să avem răbdare să analizăm lucrurile pe îndelete și să acționăm în mod corespunzător.
Oboseala decizională ne influențează mai mult decât ne place să credem. Ea există și e bine să știm cum să ținem cont de ea sau chiar cum putem evita să ne lovim de ea! În loc să ne stoarcem fiecare bucățică de atenție, putem ajunge să ne creem un sistem de coping. Despre asta vă voi scrie un articol separat.