De la frică la anxietate distanța devine tot mai mică, în timp. Cu toții avem frici pe care nu le recunoaștem nici chiar față de noi înșine, ceea ce le face cu atât mai greu de îmblânzit.
De cele mai multe ori anxietatea este greu de explicat. Dar cu siguranță o recunoști atunci când o trăiești!
Am întâlnit recent un pacient care m-a contactat deoarece „simțea” că sănătatea lui nu era în regulă. A descris diversitatea activităților pe care le făcea, fiind oricând dornic să exploreze, să întâlnească oameni, să fie în centrul atenției, să caute activități noi. Cu toate acestea, suferea de balonare severă, crampe la stomac și o nevoie frecventă de a merge la toaletă (scaune tot mai dese). A recunoscut față de sine că aceste simptome au devenit o problemă pentru el abia atunci când a observat că ajunsese să își planifice orice traseu pe care îl avea de făcut în funcție de distanța față de accesul la o toaletă.
Întrebat dacă nu cumva este prea stresat sau anxios, a negat vehement, susținând că e o persoană care face sport zilnic, care mănâncă sănătos, are preocupări în afara muncii (pictează) și are o viață socială împlinită. În timp ce îl ascultam cum găsește moduri de a-și nega anxietatea, mintea lui a găsit imediat o explicație pentru simptomele gastrice: s-a fixat pe un eveniment trăit recent, o excursie într-un loc unde mâncarea a fost diferită față de cum era obișnuit. Susținea că de la acea ieșire au început simptomele să se agraveze și era convins că dacă ar face investigații mai amănunțite și ar găsi un tratament potrivit, totul ar reveni la normal. În scurt timp era deja sigur că problemele au apărut de la o indigestie creată de alimentația nepotrivită pe perioada acelei excursii.
Este foarte greu să liniștești instant mintea altcuiva, așadar m-am arătat de acord, în general, cu raționamentul său, dar diagnosticul pe care l-am considerat potrivit a fost cel de sindrom de intestin iritabil. Simptomele lui au continuat să se manifeste și în perioada următoare, în ciuda investigațiilor medicale. În cele din urmă a înțeles că anxietatea este ca un cameleon care se poate transforma dintr-o ușoară teamă înaintea unui examen într-un atac de panică în toată regula. Și inclusiv în accese de diaree care te limitează la a găsi un traseu zilnic în funcție de toaletele publice din cartier!
Manifestările anxioase au loc în general mai degrabă în interiorul nostru, prin diverse trăiri ce cuprind mai multe senzații în corp. Anxietatea nu se dezvăluie direct, în mod vizibil, ca o etichetă. Așadar specialistul are nevoie să cerceteze concentric, să pună diverse întrebări din aproape în aproape pentru a descoperi cum arată anxietatea în cazul fiecăruia.
Conform ghidurilor medicale, simptomele tipice ale anxietății sunt: neliniștea, nervozitatea, oboseala, dificultatea de concentrare, iritabilitatea, durerile musculare intense și problemele de somn.
Totuși, enumerarea sau chiar descrierea acestor simptome nu îl fac pe pacient să înțeleagă că este anxios. De cele mai multe ori, o persoană nu conștientizează că este anxioasă până nu vorbește cu un specialist care îl ajută să pună cap la cap elementele și să facă legături între ele până când lucrurile devin mai ușor de înțeles. Consider că este esențial să îmi ajut pacienții să facă legătura între manifestările anxietății și ceea ce se petrece în capul lor înainte de a putea merge mai departe cu rezolvarea problemelor. Aici intervine psiho-educația, care este partea poate cea mai importantă din etapa de tratament a unei persoane ce suferă de anxietate. Niciun tratament nu va putea fi eficient, dacă cineva nu își poate înțelege și verbaliza originea fricilor sale.
Anxietatea nu e ceva ușor de diagnosticat. Toți devenim anxioși – face parte din viața noastră – dar modul în care ne raportăm la ea este foarte important. Dacă nu identificăm cum apare anxietatea sau de ce apare ea, putem să trecem peste multe dintre trăirile de anxietate folosindu-ne de comportamente de distragere temporară sau de soluții pe termen scurt care – în timp – hrănesc anxietatea și formează obiceiuri proaste /rutine noi. Cum ar fi să mâncăm dulciuri când suntem stresați sau să petrecem foarte mute ore urmărind filme și seriale…
Putem să descoperim împreună felul în care apare anxietatea la fiecare dintre noi, cum poate deveni ea un obicei care se autoperpetuează și ce este de făcut pentru a ne schimba modul în care ne raportăm la anxietate astfel încât să o putem calma de la sine. Partea pozitivă care apare inerent în timpul acestui proces este că reușim să învățăm totodată cum să ne creem și să adoptăm obiceiuri sănătoase pe termen lung.