Chiar dacă nu toate amânările sunt problematice, ceea ce le face să devină o problemă e modul în care ne afectează viața și intensitatea emoțiilor negative care vin la pachet cu procrastinarea.
Din punct de vedere psihologic, procrastinarea reprezintă un comportament dăunător, caracterizat prin amânarea constantă a acțiunilor sau a sarcinilor, în ciuda efectelor negative ulterioare de care persoana este perfect conștientă.
Psihologii interpretează adesea procrastinarea ca fiind un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini sau cu luarea unei decizii.
Procrastinarea poate duce adesea la stres sau la un sentiment de vinovăție, la pierderea productivității personale sau chiar la crearea unei crize și dezaprobarea celor din jur pentru neîndeplinirea unor responsabilități sau angajamente.
Acest comportament este foarte des întâlnit în viața noastră de zi cu zi: amânăm să mergem la sală, să luăm o decizie incomodă, să redactăm un text, amânăm să mergem la medic etc. Sigur că nu toate amânările sunt problematice.
Măsura în care ele devin o problemă e dată de modul în care ne afectează viața pe termen mediu sau lung și de intensitatea emoțiilor negative care o însoțesc.
Vă trec mai jos o listă cu mecanismele psihologice care stau la baza procrastinării. Sigur veți identifica printre ele câteva care vă reprezintă.
Frica de eșec este poate cel mai răspândit motiv pentru amânare. Teama de a nu greși este mai mare la unii decât teama de consecințele procrastinării. Există persoane care tolerează mult mai bine vinovăția că nu au fost suficient de organizate sau motivate să facă o sarcină decât tolerează eșecul în îndeplinirea sarcinii respective. Eșecul ar putea duce la o evaluare negativă de sine per ansamblu! Atunci când „doar” pierd timp măcar pot să își spună că „Nu am avut suficient timp, dar dacă aveam, ar fi ieșit ceva spectaculos” fără să se mai confrunte cu un posibil rezultat greșit.
La polul opus întâlnim teama de succes, un alt motiv pentru care oamenii procrastinează. Aceasta vine adesea la pachet cu o paletă variată de frici și credințe rigide. Teama de succes este de fapt teama de consecințele pe care le-ar putea avea un potențial succes: fie că e vorba de ieșirea din anonimat și atragerea atenției – efectul spotlight (pentru mulți fiind inconfortabil), fie presiunea de a fi cel puțin la fel de performant în viitor, teama de a deveni workaholic, teama de a atrage invidia celorlalți, teama de a pierde controlul asupra propriei vieți.
Ieșirea din zona de confort este pentru unii un alt motiv de procrastinare. Unele persoane au o toleranță foarte scăzută la disconfort, fie că e vorba de unul fizic sau unul emoțional. Există oameni care au credința că lucrurile trebuie să vină ușor, fără prea mult efort sau muncă. Aceștia au o capacitate scăzută de autoreglare emoțională și atunci au tendința să evite emoțiile puternice, așadar evită și provocările. Sau le întâmpină cu frică sau furie fără să reușească să vadă în ele oportunități de a crește.
Lupta pentru autonomie apărută din teama de a fi controlat poate avea la rândul ei ca instrument procrastinarea. Se manifestă mai ales la persoanele care suportă greu autoritatea. Fie au crescut într-un mediu autoritar, fie valorizează excesiv autonomia și sunt mereu în gardă când vine vorba de posibile amenințări. De exemplu, la locul de muncă sunt persoane mai ales printre cele aflate într-o poziție inferioară ierarhic, care procrastineaza ca o modalitate de protest (nu neapărat conștientă) față de puterea exercitată de superiori. Uneori chiar și în cupluri există parteneri care amână să facă anumite sarcini, luptând în felul acesta cu presiunea pe care o resimt ca pe un control și atac asupra propriei autonomii.
Perfectionismul este o trăsătură care poate duce la procrastinare. Perfecționistul își spune “există o soluție sau o decizie perfecte și o voi găsi, dacă am suficient timp”. Amână continuu pentru că trebuie să fie perfect! Modifică și verifică la nesfârșit …până ratează deadline-ul.
Iată și cele mai întâlnite credințe ale celui care procrastinează:
- Trebuie să fiu perfect.
- Tot ce fac trebuie să vină ușor și fără efort.
- Este mai sigur să nu faci nimic decât să riști și să pierzi.
- Dacă nu fac un lucru perfect, nu merită să-l fac deloc.
- Trebuie să evit provocările.
- Dacă reușesc acum va trebui de fiecare dată să reușesc.
- Să urmez regulile cuiva înseamnă să cedez și să nu mai fiu în control.
- Există un răspuns sau o decizie corectă și aștept până o găsesc.
Dacă vă recunoașteți printre cele de mai sus sfatul meu este să încercați să ignorați emoțiile care vin și trec adesea la fel de repede cum se schimbă vremea. E totuși important să nu facem singuri din tânțar armăsar și să abordăm orice problemă pas cu pas. Veți vedea că atunci când începeți să luați cu încredere taurul de coarne acea încredere se răsfrânge automat asupra stimei de sine, iar cu o bună stimă de sine putem muta chiar și munții.